Sunt atatea motive pentru care “Paris este intotdeauna o ideea buna”, precum spunea Audrey Hepburn.

paris eiffel tour

“Mi-as dori sa revad Parisul cat de curand” – e gandul care-mi strabate mintea intr-o linistita seara din mijlocul saptamanii, cand stau in dormitor ascultand in surdina note de jazz…

  • Paris este cunoscut ca fiind Orasul Iubirii – si nu degeaba m-am indragostit de el la prima vedere.

paris

  • Totodata, Paris este Orasul Luminilor – stralucirea ireala a noptilor pe bulevardele pariziene te invaluie precum soapta unei vraji.
  • Iar in final, Paris are acel je ne sais quoi  –  care te cheama, te ispiteste, si-ti interzice sa uiti promisiunea pe care ti-ai facut-o in gand “Ma voi intoarce aici “.

Aveam tren la 5 dimineata pe 1 Martie.

Biletele Eurostar spre Paris erau deja salvate in telefon, bagajele erau pregatite si singura grija ramasese sa ajungem cu o ora mai devreme in St. Pancras International. Dupa cateva incercari esuate cu taxi-urile din zona, Uberul a fost salvarea de ultim moment – si iata-ne, in mai putin de 30 de minute – in St. Pancras, sorbind un caffee-latte si inghetand de frig in asteptarea deschiderii portilor pentru check-in (prima zi calendaristica de primavara a fost una dintre cele mai geroase zile in Londra). Alaturi de noi, multe alte fete somnoroase frematau in acelasi ritm, cautand mereu cu privirea ceasul ce indica ora exacta.

Punctuali si bine-dispusi, vamesii ne-au zambit indrumandu-ne spre sala de asteptare si in scurt timp ne-au anuntat ca ne putem imbarca in trenul spre Paris. Timpul petrecut in Eurostar trecea pe nesimtite, jumatate din drum incercand sa atipesc, iar cealalata jumatate, privind entuziasmata peisaj, fara sa uit din cand in cand sa verific aplicatia telefonului prin care se masura viteza de deplasare a trenului. Cert este ca dupa aproape 3 h (2h 30min + o mica intarziere datorata limitei de viteaza impusa din cauza conditiilor meteo din Marea Britanie) ajunsesem deja in Franta. Aerul rece ma inviorase rapid, iar multimea poliglota ce misuna ca intr-un furnicar in Gare du Nord dadea oficial startul unei super mini-vacante in metropola europeana.

Alesesem sa mergem pe jos catre hotel, atat pentru faptul ca  acesta era situat la mai putin de 10 minute de mers de la gara, cat si pentru faptul ca imi doream sa iau pulsul orasului imediat. Pe trotuarele inguste din zona Montmarte erau deschise zeci  de tarabe cu suveniruri, grupuri galagioase de localnici se agitau la fiecare colt de strada, cerul era plumburiu si aerul racoros, iar eu abia asteptam sa scap de bagaje si sa descopar cat mai repede Parisul.

Era o zi de joi – abia trecut de ora 11 dimineata, iar noi bateam la pas Boulevard de Clichy, acolo unde se afla faimoasa Moulin Rouge si multe alte locuri “deocheate”, strecurandu-ne, din cand in cand, si pe stradute laturalnice care duceau spre mici piete de legume, croitorii si ateliere de pictura. Norii se risipisera usor, dezvelind un cer limpede, azuriu, iar soarele incerca sa ne cuprinda tot mai mult cu stralucirea sa. Regretam deja ca-mi lasasem ochelarii de soare acasa, insa nu ma puteam plange de nimic – avand in vedere ca in Londra vremea se obraznicea inzapezind orasul tocmai la inceput de primavara.

Dupa scurta plimbare prin imprejurimi, simteam deja ca trebuia sa ne astamparam pofta de mancare, asa ca am ales un local din apropiere si am infulecat rapid ceva e nu era nici mic dejun, nici pranz, nici gastronomie frantuzeasca :)). Facand planul pentru prima zi de vacanta, ne-am gandit sa renuntam la ipostaza de turisti extremisti: am lasat aparatul foto profesional in camera de hotel (pentru tot restul vacantei), am cumparat bilete de metrou si  ‘ne-am pierdut” printre francezi.

Ce am vizitat in prima zi la Paris?

sacre coeur

Prima noastra oprire a fost La Basilique du Sacre Coeur de Montmartre. Vestita printre turisti si localnici, constructia, in speta – biserica romano-catolica, este asezata pe culmea celui mai inalt deal din zona, fiind usor vizibila chiar si de la mare departare. Pe mine m-a impresionat prin arhitectura sa deosebita si prin grandoare, de aceea, privelistea din Domul bazilicii era ceva ce-mi propusesem sa nu ratez. Insa, ghinionul zilei a fost ca accesul era permis doar incepand cu urmatoarea zi, asa ca m-am resemnat pentru moment si am stabilit sa revenim in dimineata zilei de vineri. Mi-am indulcit insa mahnirea cu o delicioasa crêpe au chocolat pe care am cumparat-o in graba inainte de a ajunge la metrou. Tinere nonsalante, muzicanti de weekend, parinti si copii, turisti dezorientati, si … noi. Metroul trepida pe sine, in vreme ce calatorii sporovaiau pe acorduri de chitara, o limba armonioasa – ca o poezie. O poezie ce pentru mine era de nedeslusit. Ma simteam ca acasa printre atatea fete cu trasaturi latine, insa limba franceza mi se parea o sora extraterestra a ceea ce invatasem eu in anii de scoala. Pe parcursul intregii vacante mi-am delectat auzul cu dulcele – “Bonjour!” – dar am ales sa raspund fad cu – “Hello!”.

Itinerariul pentru prima zi la Paris a continuat cu promenada “de rigoare” pe vestitul bulevard Champs-Élysées – parte a axei istorice a Parisului – pe care l-am putut observa marginit la capete de Arc de Triomphe aflat in simetrie deplina cu L’Arche de la Défense. Ne-am indreptat spre monumentul ridicat de Napoleon I in cinstea Marii Armate si a soldatilor ce s-au jertfit pentru tara, si anume Arcul de Triumf.

Dupa-amiaza se transforma deja intr-o seara racoroasa si am profitat de ultimele minute de lumina pentru cateva poze, hotarati fiind sa cumparam bilete pentru vizitarea platformei construite pe acoperisul Arcului de Triumf. Pentru ca deja se inserase, privelistea de pe Arcul de triumf promitea sa ne faca cunostinta cu adevaratul oras al luminilor. Asa a si fost! Orasul respira in ritmul alert al innoptarii, mii de lumini frematatoare sclipeau cat vedeam cu ochii, masini si pietoni se cufundau in jocul viu al culorilor, iar marile simboluri pariziene devenisera acum vizibile de la inaltime. Un placut sentiment de incantare ma incerca in acele clipe  si nu puteam sa-mi tin in frau gandurile – “E asa de tare sa poti cuprinde cu privirea atata frumusete, e asa de minunat sa faci parte din <viata> unei metropole, e asa de super sa descoperi locuri noi!”. 

Entuziasmata de minutele petrecute pe Arcul de Triumf, am hotarat sa continuam plimbarea de seara, ajungand intr-un final in fata Primariei Parisului – Hôtel de Ville – o cladire impunatoare, construita in stilul neo-renascentist, care pe langa functia administrativa, se distinge prin eleganta si detalii estetice. In intunericul limpede al noptii, Hôtel de Ville era luminata strategic si pusa in valoare asemenea unei opere de arta. Fasciculii de lumina se oglindeau pe apa limpede a Senei, captandu-ne privirea si conducandu-ne pasii spre urmatorul punct turistic de neratat in Paris: Catedrala Notre Dame de Paris.

Si cand credeam ca turul scurt prin centru Parisului a fost cea mai faina experienta a zilei, am avut parte de o surpriza si mai placuta – una culinara. (Intotdeauna cand plec in vacanta imi place sa-mi fac lectiile – asta insemnand sa ma documentez putin in legatura cu locurile de vizitate, sa caut recomandari de restaurante/ cafenele/ pub-uri, locuri de facut poze si multe altele, insa, daca de toate celelalte tin cont intr-o mare masura, atunci cand vine vorba de mancare – uit intotdeauna de ceea ce gasesc promovat pe internet si actionez dupa instinct- prefer sa-mi cumpar un produs de patiserie aburind de la brutaria de la coltul strazii, decat sa stau la coada cu alte 20 de persoane la nu stiu ce braserie faimoasa, ma asez mai degraba la masuta unei cafenele – unde ma inconjor de localnici, decat sa alerg innebunita dupa primul Mc, KFC, etc.

In acelasi mod am abordat lucrurile si in prima seara la Paris – infometati si putin infrigurati, odata ajunsi in statia de metrou Anvers, am pornit la pas printre stradute in cautarea unui loc animat, in care sa ne rasfatam timpanele cu soapte frantuzesti si papilele cu delicatese. Restaurantul era unul cochet, asezat aproape de intersectia a doua stradute ce adunau laolalta printre felinarele aprinse – alte cateva localuri si mici baruri in jurul carora vibrau grupuri amuzate de tineri. Era inceput de weekend, inceput de primavara, toti se simteau bine. Si la fel de bine ne simteam si noi,  asezati la masuta de doua persoane, pozitionata in dreapta intrarii. Lumina calda crea o atmosfera intima, iar vinul aromat parea o dulce relaxare. De aceea, decizia de a incerca la aperitiv Foie gras si escargots – preparati traditional, conform specificului frantuzesc – alaturi de o bagheta proaspata – a venit de la sine. Pentru felul principal am ales un preparat cu doua tipuri de peste si legume coapte. Mancarea a fost delicioasa, iar singurul meu regret este ca m-am saturat inainte de a mai comanda si desert – poate ca un Crème brûlée merita totusi incercat…

straduta in paris

basilique-du-sacre-coeur

paris

french brasserie

white-charm-blog arcul de triumf franta

ville de la cite

franta paris

notre dame

Paris – asa cum l-am descoperit a doua zi

Parisul e magic * a treia zi de vacanta

white charm blog